- dicţiúne
- s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. dicţiúnii; pl. dicţiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dicţiúne
Look at other dictionaries:
dicţiune — DICŢIÚNE, dicţiuni, s.f. Modul de a pronunţa cuvintele, silabele şi sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunţa corect şi clar un text. [pr.: ţi u . – var.: dícţie s.f.] – Din fr. diction, lat. dictio, onis. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
dicţie — DÍCŢIE s.f. v. dicţiune. Trimis de claudia, 19.02.2009. Sursa: DEX 98 DÍCŢIE s. v. dicţiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DÍCŢIE s.f. v. dicţiune. Trimis de LauraGell … Dicționar Român
profora — PROFORÁ s. v. dicţiune, pronunţare, rostire. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime proforá ( ále), s.f. – Pronunţare, dicţiune. ngr. προφορά (Gáldi 238). sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunţa), din ngr. προφέρω … Dicționar Român
paralexie — paralexíe s. f., g. d. art. paralexíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [gen. iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis –… … Dicționar Român
pronunţare — PRONUNŢÁRE, pronunţări, s.f. Acţiunea de a (se) pronunţa şi rezultatul ei. – v. pronunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRONUNŢÁRE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (pronunţare… … Dicționar Român
rostire — ROSTÍRE, rostiri, s.f. Faptul de a rosti. – v. rosti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROSTÍRE s. 1. v. pronunţare. 2. v. dicţiune. 3. v. fo netism. 4. v. formulare. 5. ( … Dicționar Român
